Vacanta.......

A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris nimic si ieri, cand am primit de la Roxi link-ul de la blogul Laurei si am citit ultimul ei articol, m-a apucat asa un dor nespus de a pune in scris trairile mele.
Printre multe perindari ale mele, am ajuns si la Sibiu...dar din pacate Laura nu a mai avut timp sa ma astepte cu branza si mamaliguta asa cum imi promisese cu ceva timp in urma. A fost oricum un "popas" frumos acasa la una din "fetili" mele si m-am bucurat sa ii declar pe PODUL MINCIUNII cat de mult o iubesc. Am mancat, am ras, am inghetat in disperarea mea de a mi se face cat mai multe poze, dar pana la urma a fost o seara de neuitat.
De la Sibiu ne-am indreptat spre Cluj (eu, Carmen si Marius) unde aveam sa o gasesc pe my favourite mommy to be-Roxi. Schimbarea era destul de evidenta, burtica proeminenta, milka era in floare. Desigur ca David abia astepta sa ma cunoasca si nu a intarziat sa ma salute in stilul lui specific. Calatoria spre Kusadasi a fost insprancenata, si nu mai zic de pofta nebuna a Roxanei de a se infrupta din ce ne ofereau gazdele. Toate bune si frumoase pana cand a noastra mamica imi zice ca are pofta de PANCAKES.
Ce era sa fac decat sa ma duc la mai marii restaurantului si sa le explic cum ca a mea Roxana avea pofte si trebuia sa i le satisfac. Am reusit, bebe a fost multumit, dar de acum ne invatasem si oriunde aveam nevoie de ceva il bagam pe bebe la inaintare. A tinut placa destul de bn, si uite asa am mai negociat una alta, am mai primit cate un cadou, ceva. Tot sa faci copii...:)
Vacanta a fost frumoasa si sper ca pana la vacanta urmatoare sa reusesc sa adun toate pozele din cea care s-a terminat de mai bine de o luna.

AVEM CAZAREEEEEE!!!!!!

M-am trezit dimineata, si cu greu am plecat spre birou. Era o zi nici prea calda, nici prea rece. Am ajuns in statie si chiar daca autobuzul era gata de plecare nu mi-am grabit pasii catusi de putin in speranta de a-l prinde. Chiar nu aveam chef sa alerg si nici nu aveam vreun motiv temeinic sa ma grabesc. Asa ca m-am indreptat agale spre statie si dupa telefonul de dimineata dat celor de acasa, mi-am ocupat locul in autobuz. Eram inca adormita si cum priveam pe geam am vazut o faza care m-a facut sa ma trezesc si sa ma amuz.
Pe marginea drumului erau mai multe doamne din acelea cu cheia, care ofereau cazare turistilor veniti la mare. O dacie cu numar de Mehedinti a oprit probabil sa intrebe cam care e pretul . Saracii daca ar fi stiut ce ii astepta, cred ca se gandeau de doua ori inainte sa faca pasul ala. Si cum va spuneam, imediat ce au oprit "gasca" de doamne a navalit spre masina. Una mai rapida decat cealalta in incercarea disperata de a-l aborda prima. Nu am apucat sa vad finalul, dar mi-am adus aminte de o experienta asemanatoare de vara trecuta.
Eram cu un prieten foarte bun, ce avea sa isi inceapa serviciul in luna august si pana atunci avea nevoie de o cazare provizorie. Am zis ca nu ar strica sa vb si noi cu cei din domeniu si sa vedem ce gasim. Ideea era ca el isi dorea cat de cat ceva permanent, adica pe o perioada mai lunga pana gasea ceva mai bun. Si uite asa , am inceput sa abordam doamnele in domeniu. Era ca atunci cand aruncai paine la porumbei, si toti se napusteau asupra bucatii de paine. Numai ca in cazul asta noi eram bucata de paine.
Cum ne opream , pana sa scoata cheia din contact, deja aveam masina inconjurata de "agentii imobiliari" de sezon. Noi incercam sa le explicam de ce aveam nevoie, dar odata ce ne exprimam doleantele una cate una plecau nemultumite de cerintele noastre. Era distractiv sa le vezi venind in goana mare si plecand cu o viteza la fel de mare.
Asa ca daca va ganditi sa apelati la asemenea servicii, ar fi bine sa o faceti numai de amuzament pentru ca se merita. In rest nu v-as sfatui, ca nu stiti pe mana cui incapeti.

Tot ce-i frumos se termina repede......

Am revenit pe plaiuri mioritice (sau mai bine zis mi-am reluat activitatea la vechiul meu job). Gata cu politica asta pentru urmatoarele 3 luni. A fost frumos , am muncit, dar mai presus de orice m-am distrat. Nu stiu cum se face dar acolo unde e stresul mai mare, eu ma distrez la culme. Or sa-mi lipseasca diminetile cu cafeaua de la dozator, glumele cu "lulu" si orele petrecute pe canapeaua din sala de campanie in asteptarea unor noi dispozitii.


Am vazut ce inseamna sa faci parte din stafful "mai marelui" si cum e sa fii mereu acolo unde agitatia e mai mare...."dati'va la o parte au venit!!" URAAAA, BRAVOOO, ASA ASA, SA NE TRAITI si alte ovatiuni de genu. Toate bune si frumoase, chiar si orele intregi petrecute acolo cand simteam ca parca nu se mai termina.


Si sesiunea a fost super, am vazut ce inseamna sa te duci la examen fara sa deschizi niciun curs si sa treci examenul cu o nota mai mare de 5. Am aflat cum e sa te prezinti la examen si dupa citirea subiectelor sa parasesti sala cu zambetul pe buze si cu un "las ca-l dau in toamna".

To sum up, da, a fost o luna plina in care am invatat multe.

Ce ti-e si cu politica asta.....

De ceva timp mi-am reinceput activitatea la partid....care ?...nu prea conteaza...cred ca la toti e la fel! Si cum ziceam mai nou ma impart intre biroul de la munca si biroul de la partid. E frumos pentru ca sunt intr-o continua alergatura intre cele 2 locatii. Am petrecut un weekend super "relaxant", tinand cont ca am ajuns acolo in fiecare dimineata inainte de ora 9:00 si m-am reintors acasa cu mult dupa ora 23:00.





De ce asa tarziu?..ei bine pentru ca am avut de verificat tot felul de declaratii scrise in care viitorii nostri consilieri declarau ca erau de profesie pensionari sau casnice. Pai bine fratilor unde s-a mai deschis si scoala cu profilul asta?...ca tare mult m-as bucura sa invat si eu sa devin pensionara, si nu cu varsta....ci cu pensia... ca sa nu mai tocesc hainele pe la coate sa gasesc si eu un job cat de cat bine platit.



Si uite asa m-am pierdut printre foi si am mai aflat cate ceva despre stimabilii nostri candidati. M-am distrat cei drept, dar mai tare a fost cand ne-au adus sa mancam. Trei pizza la 12 persoane...si nu va ganditi ca sunt cine stie ce nesatula, dar faza e ca erau niste bucati de pizza anemice care mai rau ne intaratau, decat sa ne potoleasca foamea.



A venit si duminica si dupa o jumatate de zi la munca, am ajuns la un gratar de peste la mai bunul meu prieten, Jon. Dupa ce am mancat am iesit la plimbare pe plaja, si am constatat ca oamenii erau tare nerabdatori sa sfideze vremea si deja se avantau in valurile inca reci ale marii. Ne-am incercat norocul si la loz in plic si am si castigat daca nu in plus, macar ne-am scos cheltuiala. To put it in a nutshell, cum ar zice englezul, am avut un weekend frumos.



Si ca sa o linistesc pe Roxi...draga mea, stai linistita pentru ca ti-am procurat cadoul real, dar mai am putin de lucret la cel virtual. Pupic

Ink mai traiesc...

Am luat ceva pauza de scris cei drept, dar tinand cont ca in ultima vreme am avut ceva de alergat e de inteles. Pai eu, ce sa fac sunt bine multumesc, asta in cazul in care va faceati griji pentru soarta mea. Alerg intre doua job-uri si printre picaturi incerc sa mai ajung si la facultate. Se apropie sesiunea si sper sa trec cu bine si de asta. In rest ca voi toti astept Pastele pentru ca ma intalnesc cu persoane dragi mie, Roxi e una din ele si chiar mi-e dor sa o mai stresez putin. Ma iubeste si stiu ca abia asteapta sa vada ce i-am luat de ziua ei....nu mai incercati ca nu va spun. Pe Sacka nush daca am bafta sa o vad, cu toate ca mi-as dori foarte mult, dar lasa ca uite asa imi fac drum spre Brasov si ....cine stie poate ma impiedic si prin Sibiu sa le vad pe cele doua Laure.

Ar mai fi Carmen pe care sigur o sa o vad la Braila(sper) si in rest cine o mai fi ca toti mi-s dragi. Pana atunci ma delectez cu politica si cu ale mele cursuri de la facultate. Cam atat cu inspiratia si cu timpul meu, ca trebuie sa fug la treaba. Va pup si feel free to say something back.Muuuuahhh

Smells like spring..:))

De cateva zile ma tot chinui sa scriu ceva, nu ca nu as avea ce, dar de fiecare data cand incep, ma iau cu altceva si aman finalizarea vreunui articol. Cred ca am facut asta de vreo cateva ori pana acum, dar totusi sper ca de data asta sa-mi iasa ceva bun de publicat. Ieri a fost o zi superba, cu mult soare, multa agiatie si nu ma refer la masini, ci lume. De la cei care abia erau initiati in taina mersului, pana la cei care abia mai paseau cu ajutorul bastonului, toti iesisera la plimbare, radiind de bucurie la atingerea fina a razelor de soare.

Era una din acele zile cand soarele nu e nici prea puternic, nici prea slab...cand nu ti-e nici prea cald, dar nici prea frig. Am hotarat ca o plimbare pe malul marii era o idee foarte buna si ca nu avea nici un rost sa ma duc acasa si sa ma inchid intre patru pereti. Am plecat spre mare, si m-am lasat cuprinsa de amintiri. Era placut sa fiu acolo si chiar daca nu eram singura, ma simteam singura si cu toate astea nu imi doream sa fiu cu nimeni in mod special. Cativa "pescari" isi etalau maiestria.....mai incolo o gimnasta in devenire isi facea antrenamentul sub indrumarile bunicului pe post de antrenor....cateva perechi se plimbau alintate de adierea usoara a vantului, iar altii mai indrazneti isi marturiseau dragostea in declaratii pe nisip.

Am pierdut contactul cu realitatea, am uitat de telefoane si de cei care poate incercau sa dea de mine si m-am bucurat ca toti ceilalti de renasterea naturii. A trebuit sa ma reintorc in mijlocul celorlalti si ca drept pedeapsa pentru evadarea mea m-am trezit cu o durere crancena de cap care m-a trimis in lumea viselor mult mai devreme decat de obicei.

Ce sa-i faci?

Am primit asta de la Laura. M-am distrat teribil cand am citit mesajul ei de salvare. Da, ai cam trisat ca ai scris in engleza, dar in fine se intelege doar am terminat pe profil de "limbi". Tough ciois......ce sa fie?...ce sa fie? Mmmmm insula pustie zici? Da' mie cred ca mi-ar placea sa ajung acolo!!!!!!!! Soare, liniste, fructe exotice...ca daca nu am precizat, eu vreau sa fie pe o insula tropicala.

Asta cu insula e ca si cu masina care da peste tine. Daca tot mori de masina, sa fie totusi una de firma...ca sa nu mori a doua oara de ciuda.......Deci, daca-i insula...si de acolo nu mai scap...atunci tropicala sa fie.....

Here it comes. Species muy raro, salvati Creata... schnelle..schnelle....tropical island...spasiba

Ce zici? Ma salvez sau acolo imi putrezesc oasele? Sper ca nu mi-am facut de rusine statutul de "limbista" (va rog sa nu va ganditi la prostii). Vorbeam doar de capacitatea mea de a invata limbile straine. Laura draga sper ca nu te-am dezamagit.

Farse cat vezi cu ochii.........

Si cum va spuneam....i'm back with the pranks. A fost ziua mea, ce mai!! Am pacalit in stanga si in dreapta pe cine am apucat. Am inceput cu Roxi si am continuat cu Catunel. Adevarul e ca am trisat. Erau faze care chiar nu aveau cum sa nu le inghita. Roxi a picat in plasa cu despartitul meu de Razvan la fel ca Bitys, Oana si Andrutando. Patru dintr-o lovitura. Catunel isi dorea asa de mult ca si Abagita si Ciurik sa-si faca blog, incat nu a ezitat sa acceseze blogul Ciurikai inventat de mine. TZEAPAAAAAAAA

Lasa, Laura nu te supara ca isi fac ele blog ai sa vezi. Fetele de la fuckultate au inghitit faza cu testul de la CP de la Martutza si chiar daca era aproape de 12 noaptea le-a batut inima ceva mai repede. Vreo faza prea tare nu am avut ca sunt si intr-un colectiv nou si nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu noii colegi, dar la anul daca sunt tot aici am saa recuperez terenul pierdut.

Dragele mele tzepuite va pupacesc si sper ca nu-mi purtati pica, doar stiti cat va iubesc.

1 Aprilie- ziua mea preferata!!!!!!!!!!!!!!!!!

Fratilor e 1 aprilie si abia astept sa-mi incep activitatea. Ma distram la culme pe seama prietenilor in liceu si muream de ras la fetele pe care e faceau cei din familie daca aveam curajul sa le fac vreo farsa. Uite chiar mai devreme am dat un telefon mamei mele ca sa o intreb cand vrea sa-i zic "la multi ani" . Faza e ca e nascuta pe 1 aprilie, dar in buletin apare 2. Deci....yo cand te sarbatoresc, mama? Mereu faceam glume pe seama ei , ca cica pana si ea a fost pacaleala pentru ai ei.
Yesssssssss........am PACALIT prima persoana. Sunt buna ce mai.... Am avut o groaza de pacaleli facute celor din jur. Imi aduc aminte ca lucram in Braila si am pacalit o fabrica intreaga. Doamne ce m-am mai distrat. Acum deja colegele de la facultate nici nu vor sa dea de mine azi, ca nu vor sa fie pacalite.
Le prind eu cumva in offsaid. E naspa ca afara ploua si NU IMI PLACE DELOC. In fine sper sa-mi fie bine. Hai ca va las canu am nici un chef de sporovaiala. Revin mai tarziu cu farsele facute.

I WILL SURVIVE......

Dupa o mica vacanta de scris am revenit cu forte proaspete. Cei drept vremea nu prea prietenoasa imi da o stare de lasa-ma sa te las, dar de voie de nevoie trebuie sa imi fac datoria.

Dupa un weekend nu prea stralucit, in care am dormit cat am putut de mult, am copy-paste de mana cursuri si am pierdut vremea prin camera, am venit la munca unde ma asteapta o saptamana plina de activitate. Nu e usor sa faci fata cererilor numeroase de verificat mail-ul, de tinut discutii cu cei din lista mea de mess si de hoinarit pe net din site in site in cautare de faze comice sau de stiri senzationale. Si unde mai pui ca trebuie sa fac fata si unui salariu destul de multumitor pentru statutul meu de student.


Sa-mi fie cu iertare nu ma plang, ca am avut timp destul sa ma obisnuiesc. Asa ca dragii mei, de fapt dragele mele, nu va faceti griji ca nu capitulez asa de usor.

Va las acum ca am un nou task.....mi-a venit un mail si trebuie sa-l onorez....hai va pup, am zburat...

NINGEEEEEEEEE..........

M-am trezit dimineata ca de obicei la ora 6 si am plecat destul de invidioasa pe colegele mele care au ramas dormind. Jos m-am pomenit ca ploua de numa' si eu nici macar nu aveam umbrela. Am ajuns cu chiu cu vai , plouata de nici chef de viata nu mai aveam, la birou unde nici caloriferul nu mergea. In timp ce-mi savuram cafeaua am citit blogul Laurei si dupa cateva cautari pe google , mi-am aruncat ochii pe fereastra si am constatat ca........Ninge

Pai daca tot a aparut schimbarea asta in starea vremii eu zic sa mi se dea si mie concediu si sa plec la munte sa ma bucur si eu. De ce sa stau in birou pe scaun si sa admir pe fereastra, in loc sa fiu acolo si sa fac ceva constructiv.....un om de zapada de exemplu?

Fetilii ce ziceti va bagati?

Vreme trece.......vreme vine....

Ma gandeam cat de repede trece timpul asta, ca parca mai ieri a fost Pastele anul trecut si uite ca mai e o luna pana sa fie iar Pastele. Anul trecut am mers la Braila si cu toate ca imi propusesem sa stau acasa cu ai mei, nu am reusit sa fac asta. Bine mi-am petrecut prima jumatate a zilei alaturi de ei, dar dupa pranz am disparut din peisaj. Am fost ultima care s-a trezit si bineinteles ca banutul din cana mi-a revenit mie la fel ca si oul rosu din cana. Am mancat alaturi de ai mei si parca imi doream sa fiu alaturi de prietenii mei sa ne distram si sa ne bucuram de Sfanta zi a Pastelui.

Asa se face ca, pe la pranz primesc telefon de la Jon care ma anunta de iesirea la suc alaturi de colegi si prieteni. A venit impreuna cu Edi si ne-am gasit cu Carmen si Sacka dupa care am iesit la o terasa. Pe cum savuram berea (deh vb vine ca ieseam la suc) ne-am gandit sa o sunam pe Viorica si sa vedem ce face. Fata ne-a implorat sa mergem la Macin la un gratar si mai in gluma mai in serios am plecat acolo. Saraca astepta o persoana , dar s-a trezit cu 5. Am ajuns la locul cu pricina unde deja lumea era satula de mancare, bautura si alte alea. Am stat o vreme, fiecare se chicotea cu cine apuca si pe un ton glumet am zis ca ar fi bine sa o punem de gratar cu materia lor prima, ca noi nu ne adusesem decat pe noi. Lumea foarte amabila ce-i drept ne-a pus la dispozitie tot ce aveam nevoie si uite asa am inceput sa ne infruptam din gratar. Noroc cu tupeul meu de au mancat colegii mei, ca eu luam ca nesimtita direct de pe gratar si infulecam de zici ca nu mai mancasem de o viata si la randul lor ei luau de la mine.

Ne-am distrat bine, am mancat bine si am baut bine, dupa care am plecat spre casa fericiti. Bine, bine in drum spre bac ne-a venit ideea de a pleca la Faurei ca acolo era Roxana si am tras un alt chef acolo. Pana sa ajungem la Roxana, am facut popas la Sacka acasa unde am mai baut putin si am dantuit cu neamurile ei, dupa care am plecat spre Faurei. Acolo am mancat iar si am baut pana la dimineata. Toti au plecat spre casa numai eu si Carmen am ramas pana a doua zi dupa care ne-am indreptat spre caele noastre. Nu va mai zic ce "fericiti" au fost ai mei de "fuga" mea din sanul familiei, dar ce puteam face.

A fost frumos si am ramas cu amintiri. Sunt curioasa ce o a fac anul asta pentru ca nu mi-am propus nimic. Ramane de vazut.Pup fetili

Cu Carmen si Roxana, la Sinaia!






















Ultima zi de liceu!













Cu Leusor...









Banana, prietenii stiu de ce!

Girls just wanna have fun!!!!!!!!!!

La schi!!!!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca am invatat sa shiez ma apuca asa o mandrie de nu o pot duce. Dragii mei am reusit sa o fac si pe asta. Se intampla asta iarna pe cand faceam o vizita la munte si printre certuri cu al meu partener am decis ca voi invata cu sau fara ajutorul lui. Si uite asa, incetisor m-am avantat eu cu teleschiul intre picioare si satula sa-l mai astept am hotarat ca nu avea ce sa mi se intample si ca ar fi cazul sa o iau incetisor la vale.

Am pornit incetut si adevarul e ca cel mai greu imi era cu luatul curbelor, pentru ca ele- schiurile- nu voiau sa se intoarca. Asa ca ma trezeam indreptandu-ma spre vale cu o viteza destul de mare, ca daca era sa fiu la volan sigur ramaneam fara puncte, dar ce-i drept imi reveneam destul de repede. Si dupa una, doua, noua curse din astea am inceput sa-i dau de gust. Era super tare ca nici la coada la teleschi nu mai stateam si o taiam in fata tuturor lasandu-i cu un sentiment din ala de ciuda. Va pun aici si dovada ca am invatat lectia destul de bine si nu uitati ca aveam doar cateva ore de practica. Pup

Ani de liceu....

M-am hotarat sa scriu despre anii de liceu gandindu-ma in special la colegutele mele dragi, Roxi, Sacka, Catunel, Carmen si Ciurik, care cu siguranta vor zambi cand il vor citi. Cautam pe niste cd-uri poze pe care sa le pun aici pe blog, pentru ca Laura isi dorea foarte mult sa mai vada cum arat. E ceva timp de cand nu ne-am vazut si era curioasa sa vada daca a mai aparut vreo schimbare.

Si uite cum in cautarile mele am dat de poze din liceu,care m-au facut sa devin nostalgica si sa suspin dupa acele vremuri. Unele sunt din excursie de la Sinaia si altele chiar de pe holurile liceului.

Dragutele mele sper sa va faca placere sa le revedeti asa cum mi-au facut si mie. Uita-le ca vin .....

Special pentru nasa

Imi aduc aminte de anii de liceu cand la fiecare sfarsit de an obisnuiam sa ne scriem in agende una alteia(Roxi, Carmen, Sacka,Ciurik,Catunel). Imi aduc aminte de un gand din acesta care suna cam asa:"pe cat te uram eu intr-a 9 a pe atat de mult te iubesc eu acum" Asta era mesajul pe care Roxi mi l-a lasat si care si acum ma face sa zambesc. Anii au trecut, noi ne-am dus fiecare pe drumul nostru si dupa o vreme n care ne vedeam din an in paste ,ne-am regasit. Eu stiam ca Roxi a mea e la Bucuresti, intre timp eu ajunsesem la Constanta si dintr-una in alta am aflat ca s-a mutat la numai cativa kilometrii de mine, mai exact la .......ORADEA. Aproape,nu? Am aflat de nunta Roxanei si dupa ce ne-am distrat bine, cum nu cred ca o sa ma mai distrez (poate doar la mine la nunta) am ajuns sa o vizitez destul de des la Oradea. Motivul principal era de fapt un EL care imi cazuse cu tronc si care avea sa ma puna pe drumuri cam o data pe luna(dus-intors).
Prima mea escapada spre Oradea a fost cred si cea mai frumosa ,dar despre asta nu vb acum. Cert e ca a fost super sa pot fi din nou alaturi de a mea coleguta. Am petrecut un revelion impreuna, 2 aniversari ale lui Luci, 1 a Roxanei si cred ca or mai fi fost dar ......Well my dears, se face ca de fiecare cand ma duc la ea, ma pune sa-i spal vasele ca sa ma achit in vreun fel de ospitalitatea caracteristica ardelenilor. Scap usor pentru ca e o activitate care imi face placere. Si ca totul sa fie complet o mai alint cu un masaj care e numai bun sa o puna din nou pe picioare.
Cel mai mult ma amuz cand ma gandesc la ziua lui Luci de anu asta cand dupa cateva pahare bune ,eu si Roxi ne-am apucat sa derulam caseta din creierul nostru cu ale noastre cunostinte de limba RUSA : zdrazvuite, dasfidania, karova, ciornai .....unul cate unul cuvintele ieseau la lumina, numai el....s-a incapatanat sa iasa. Cum se zice la ...PORC????? Si am incercat noi, ne-am chinuit, am pus lumea pe jar cu framantarea noastra, dar degeaba.Nu venea nimic....Telefoane in stanga si in dreapta, dar tot degeaba.....si cand te gandesti ca nu demult se vorbea mai ceva ca engleza noastra cea de toate zilele!!!! Ei bine , la cateva zile am aflat ca traducerea era PARASIONAC.
Roxi draga mea acum dormim linistite, inca ne mai putem numi poligloate. Astept cu nerabdare sa intru in familia ta cu acte in regula, ca acum intru mai mult cu forta, si sper sa ne distram la fel de mult pe cat ne distram cand reusesc sa ajung pe la voi. Pupici

Gratar in stil studentesc...

Acasa la Sacka la gratar!

Ieri am ajuns acasa, la camin de fapt, ca acolo e casa mea acum si dupa ce am mancat ceva in graba ma pregateam sa lenevesc putin inainte de a ma apuca de alte lucruri mai importante(spalat rufe,vase,copiat cursuri s.a.m.d). Dupa scurt timp aud telefonul si la capatul celalalt le aud pe fete autoinvitandu-se la mine. Era vorba de Giani si Claudia, foste si actuale colege de suferinta. Erau destul de vesele si din vorba in vorba ne-am hotarat sa o punem de gratar cu materia prima de care dispuneam. Aveam mici si ceva copane, dar mai interesant a fost gratarul in sine. Nu aveam carbuni si nici chef de a ne arata maiestria in fata caminului asa ca am decis ca mai bine facem gratarul pe....balcon. Ei bine am recurs la resou deasupra caruia am asezat gratarul in sine si am asteptam cu sufletul la gura sa se incalzeasca. Nu am reusit decat sa punem 4 mititei pe gratar, dar au fost suficienti sa imi umple camera de fum , totul aratand de parca eram un trib de indieni in jurul focului incantand rugaciuni.
Cand cei patru fantastici au fost gata, am renuntat la ideea de a-i face si pe ceilalti la fel si am recurs la oala cu ulei, ca deh era mult mai rapid. Adevarul e ca s-au mancat toti si va recomand si voua sa luati hotarari din astea pe moment pentru ca sunt cele mai pline de farmec. Fetelor va mai astept si altadata cine stie poate inventam si alte metode de gatit.

Prin Brasov

In plictiseala mea cronica mi-am adus aminte de o zi mult mai placuta din viata mea pe cand eram cu coleguta mea de liceu,pe numele ei de scena Sacka. Ma intorceam de la Oradea( that's another episode in my life) si dupa o calatorie cu trenul am ajuns in Brasov unde urma sa ma astepte EA....Laura. Am ajuns cei drept pe la 3 jum dimineata, ca deh vorba aia "cine se scoala de dimineata departe ajunge" si am aterizat intr-un fast-food unde ma astepta un sandwhich ca la mama lui. Dupa ce ne-am infruptat, am pornit spre apartamentul sau mai bine zis garsoniera Dianei (long story about her) unde am ramas de vorba pana la 6 dimineata cu toate ca fetele aveau sa mearga la munca the next day- adica peste cateva ore......
Dupa ce si-a terminat datoria fata de tara Diana a venit acasa si dupa o masa copioasa ne-am pus pe distractie. M-a machiat mai ceva ca Alexandru Abagiu si a inceput o sedinta foto mai tare ca Gabriel Hennesey. Bine ca, dupa ce a venit si Laura lucrurile au atins apogeul pentru ca aveam nu unul ci doi fotografi de renume.
Seara, dupa plecarea Laurei spre Braila, am ramas cu Diana si am iesit in Brasov unde totul era superb mai ales ca incepuse si ninsoarea. Dupa o cafea intr-un loc retras si plin de picturi nud am ajuns acasa cu gandul de a dormi ,dar desigur ca am sfarsit prin a merge in club. A fost frumos pentru ca eram imbracate la caterinca si aveam chef de mistouri. Am si avut de cine face misto si se pare ca nu am trecut neobservate, pentru ca lumea ne oprea pe strada si ne intreba daca noi suntem cele din club. Am ajuns si la gara dupa o cursa maraton prin Brasov si am pornit spre Bucuresti si de acolo spre Costanta unde imi fac veacul.

Inceput

De cateva zile sau mai bine zis 2 saptamani am inceput lucrul intr-o firma noua cu un profil total diferit de ceea ce faceam pana nu demult. Imi place pentru ca e ceva nou, dar in acelasi timp ma plictiseste pentru ca oamenii nu vor sa-mi impartaseasca din experienta lor. Le e frica sa nu-i las fara paine la gura sau poate cine stie fata mea ma tradeaza.....oi fi aratand nu prea inteligenta pentru asteptarile lor,ca deh traim intr-o tara in care inca mai judecam oamenii dupa aparenta.
Asa ca din lipsa de ocupatie mi-am facut un obicei din a citi blogul fostei mele colege de liceu, Laura, care mi-a dat cat de cat o ocupatie la prima ora a zile (programul il incep la 7 jum dim). Si printre rasete si zambete, retinute mai mult sau mai putin, imi petrec timpul care de altfel ma plangeam ca trece greu.
Si uite cum m-a palit asa o ideea nastrusnica de a-mi incepe si eu viata de bloggeritza si asta nu pentru ca as avea cine stie ce idei stralucite (acum), ci pentru simplu fapt ca nu am o ocupatieeeeeeeeeee.
Suficient pentru primul meu "articol" ca acum se pare ca lumea ma baga in seama cu tot felul de misiuni.