I WILL SURVIVE......

Dupa o mica vacanta de scris am revenit cu forte proaspete. Cei drept vremea nu prea prietenoasa imi da o stare de lasa-ma sa te las, dar de voie de nevoie trebuie sa imi fac datoria.

Dupa un weekend nu prea stralucit, in care am dormit cat am putut de mult, am copy-paste de mana cursuri si am pierdut vremea prin camera, am venit la munca unde ma asteapta o saptamana plina de activitate. Nu e usor sa faci fata cererilor numeroase de verificat mail-ul, de tinut discutii cu cei din lista mea de mess si de hoinarit pe net din site in site in cautare de faze comice sau de stiri senzationale. Si unde mai pui ca trebuie sa fac fata si unui salariu destul de multumitor pentru statutul meu de student.


Sa-mi fie cu iertare nu ma plang, ca am avut timp destul sa ma obisnuiesc. Asa ca dragii mei, de fapt dragele mele, nu va faceti griji ca nu capitulez asa de usor.

Va las acum ca am un nou task.....mi-a venit un mail si trebuie sa-l onorez....hai va pup, am zburat...

NINGEEEEEEEEE..........

M-am trezit dimineata ca de obicei la ora 6 si am plecat destul de invidioasa pe colegele mele care au ramas dormind. Jos m-am pomenit ca ploua de numa' si eu nici macar nu aveam umbrela. Am ajuns cu chiu cu vai , plouata de nici chef de viata nu mai aveam, la birou unde nici caloriferul nu mergea. In timp ce-mi savuram cafeaua am citit blogul Laurei si dupa cateva cautari pe google , mi-am aruncat ochii pe fereastra si am constatat ca........Ninge

Pai daca tot a aparut schimbarea asta in starea vremii eu zic sa mi se dea si mie concediu si sa plec la munte sa ma bucur si eu. De ce sa stau in birou pe scaun si sa admir pe fereastra, in loc sa fiu acolo si sa fac ceva constructiv.....un om de zapada de exemplu?

Fetilii ce ziceti va bagati?

Vreme trece.......vreme vine....

Ma gandeam cat de repede trece timpul asta, ca parca mai ieri a fost Pastele anul trecut si uite ca mai e o luna pana sa fie iar Pastele. Anul trecut am mers la Braila si cu toate ca imi propusesem sa stau acasa cu ai mei, nu am reusit sa fac asta. Bine mi-am petrecut prima jumatate a zilei alaturi de ei, dar dupa pranz am disparut din peisaj. Am fost ultima care s-a trezit si bineinteles ca banutul din cana mi-a revenit mie la fel ca si oul rosu din cana. Am mancat alaturi de ai mei si parca imi doream sa fiu alaturi de prietenii mei sa ne distram si sa ne bucuram de Sfanta zi a Pastelui.

Asa se face ca, pe la pranz primesc telefon de la Jon care ma anunta de iesirea la suc alaturi de colegi si prieteni. A venit impreuna cu Edi si ne-am gasit cu Carmen si Sacka dupa care am iesit la o terasa. Pe cum savuram berea (deh vb vine ca ieseam la suc) ne-am gandit sa o sunam pe Viorica si sa vedem ce face. Fata ne-a implorat sa mergem la Macin la un gratar si mai in gluma mai in serios am plecat acolo. Saraca astepta o persoana , dar s-a trezit cu 5. Am ajuns la locul cu pricina unde deja lumea era satula de mancare, bautura si alte alea. Am stat o vreme, fiecare se chicotea cu cine apuca si pe un ton glumet am zis ca ar fi bine sa o punem de gratar cu materia lor prima, ca noi nu ne adusesem decat pe noi. Lumea foarte amabila ce-i drept ne-a pus la dispozitie tot ce aveam nevoie si uite asa am inceput sa ne infruptam din gratar. Noroc cu tupeul meu de au mancat colegii mei, ca eu luam ca nesimtita direct de pe gratar si infulecam de zici ca nu mai mancasem de o viata si la randul lor ei luau de la mine.

Ne-am distrat bine, am mancat bine si am baut bine, dupa care am plecat spre casa fericiti. Bine, bine in drum spre bac ne-a venit ideea de a pleca la Faurei ca acolo era Roxana si am tras un alt chef acolo. Pana sa ajungem la Roxana, am facut popas la Sacka acasa unde am mai baut putin si am dantuit cu neamurile ei, dupa care am plecat spre Faurei. Acolo am mancat iar si am baut pana la dimineata. Toti au plecat spre casa numai eu si Carmen am ramas pana a doua zi dupa care ne-am indreptat spre caele noastre. Nu va mai zic ce "fericiti" au fost ai mei de "fuga" mea din sanul familiei, dar ce puteam face.

A fost frumos si am ramas cu amintiri. Sunt curioasa ce o a fac anul asta pentru ca nu mi-am propus nimic. Ramane de vazut.Pup fetili

Cu Carmen si Roxana, la Sinaia!






















Ultima zi de liceu!













Cu Leusor...









Banana, prietenii stiu de ce!

Girls just wanna have fun!!!!!!!!!!

La schi!!!!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca am invatat sa shiez ma apuca asa o mandrie de nu o pot duce. Dragii mei am reusit sa o fac si pe asta. Se intampla asta iarna pe cand faceam o vizita la munte si printre certuri cu al meu partener am decis ca voi invata cu sau fara ajutorul lui. Si uite asa, incetisor m-am avantat eu cu teleschiul intre picioare si satula sa-l mai astept am hotarat ca nu avea ce sa mi se intample si ca ar fi cazul sa o iau incetisor la vale.

Am pornit incetut si adevarul e ca cel mai greu imi era cu luatul curbelor, pentru ca ele- schiurile- nu voiau sa se intoarca. Asa ca ma trezeam indreptandu-ma spre vale cu o viteza destul de mare, ca daca era sa fiu la volan sigur ramaneam fara puncte, dar ce-i drept imi reveneam destul de repede. Si dupa una, doua, noua curse din astea am inceput sa-i dau de gust. Era super tare ca nici la coada la teleschi nu mai stateam si o taiam in fata tuturor lasandu-i cu un sentiment din ala de ciuda. Va pun aici si dovada ca am invatat lectia destul de bine si nu uitati ca aveam doar cateva ore de practica. Pup

Ani de liceu....

M-am hotarat sa scriu despre anii de liceu gandindu-ma in special la colegutele mele dragi, Roxi, Sacka, Catunel, Carmen si Ciurik, care cu siguranta vor zambi cand il vor citi. Cautam pe niste cd-uri poze pe care sa le pun aici pe blog, pentru ca Laura isi dorea foarte mult sa mai vada cum arat. E ceva timp de cand nu ne-am vazut si era curioasa sa vada daca a mai aparut vreo schimbare.

Si uite cum in cautarile mele am dat de poze din liceu,care m-au facut sa devin nostalgica si sa suspin dupa acele vremuri. Unele sunt din excursie de la Sinaia si altele chiar de pe holurile liceului.

Dragutele mele sper sa va faca placere sa le revedeti asa cum mi-au facut si mie. Uita-le ca vin .....

Special pentru nasa

Imi aduc aminte de anii de liceu cand la fiecare sfarsit de an obisnuiam sa ne scriem in agende una alteia(Roxi, Carmen, Sacka,Ciurik,Catunel). Imi aduc aminte de un gand din acesta care suna cam asa:"pe cat te uram eu intr-a 9 a pe atat de mult te iubesc eu acum" Asta era mesajul pe care Roxi mi l-a lasat si care si acum ma face sa zambesc. Anii au trecut, noi ne-am dus fiecare pe drumul nostru si dupa o vreme n care ne vedeam din an in paste ,ne-am regasit. Eu stiam ca Roxi a mea e la Bucuresti, intre timp eu ajunsesem la Constanta si dintr-una in alta am aflat ca s-a mutat la numai cativa kilometrii de mine, mai exact la .......ORADEA. Aproape,nu? Am aflat de nunta Roxanei si dupa ce ne-am distrat bine, cum nu cred ca o sa ma mai distrez (poate doar la mine la nunta) am ajuns sa o vizitez destul de des la Oradea. Motivul principal era de fapt un EL care imi cazuse cu tronc si care avea sa ma puna pe drumuri cam o data pe luna(dus-intors).
Prima mea escapada spre Oradea a fost cred si cea mai frumosa ,dar despre asta nu vb acum. Cert e ca a fost super sa pot fi din nou alaturi de a mea coleguta. Am petrecut un revelion impreuna, 2 aniversari ale lui Luci, 1 a Roxanei si cred ca or mai fi fost dar ......Well my dears, se face ca de fiecare cand ma duc la ea, ma pune sa-i spal vasele ca sa ma achit in vreun fel de ospitalitatea caracteristica ardelenilor. Scap usor pentru ca e o activitate care imi face placere. Si ca totul sa fie complet o mai alint cu un masaj care e numai bun sa o puna din nou pe picioare.
Cel mai mult ma amuz cand ma gandesc la ziua lui Luci de anu asta cand dupa cateva pahare bune ,eu si Roxi ne-am apucat sa derulam caseta din creierul nostru cu ale noastre cunostinte de limba RUSA : zdrazvuite, dasfidania, karova, ciornai .....unul cate unul cuvintele ieseau la lumina, numai el....s-a incapatanat sa iasa. Cum se zice la ...PORC????? Si am incercat noi, ne-am chinuit, am pus lumea pe jar cu framantarea noastra, dar degeaba.Nu venea nimic....Telefoane in stanga si in dreapta, dar tot degeaba.....si cand te gandesti ca nu demult se vorbea mai ceva ca engleza noastra cea de toate zilele!!!! Ei bine , la cateva zile am aflat ca traducerea era PARASIONAC.
Roxi draga mea acum dormim linistite, inca ne mai putem numi poligloate. Astept cu nerabdare sa intru in familia ta cu acte in regula, ca acum intru mai mult cu forta, si sper sa ne distram la fel de mult pe cat ne distram cand reusesc sa ajung pe la voi. Pupici

Gratar in stil studentesc...

Acasa la Sacka la gratar!

Ieri am ajuns acasa, la camin de fapt, ca acolo e casa mea acum si dupa ce am mancat ceva in graba ma pregateam sa lenevesc putin inainte de a ma apuca de alte lucruri mai importante(spalat rufe,vase,copiat cursuri s.a.m.d). Dupa scurt timp aud telefonul si la capatul celalalt le aud pe fete autoinvitandu-se la mine. Era vorba de Giani si Claudia, foste si actuale colege de suferinta. Erau destul de vesele si din vorba in vorba ne-am hotarat sa o punem de gratar cu materia prima de care dispuneam. Aveam mici si ceva copane, dar mai interesant a fost gratarul in sine. Nu aveam carbuni si nici chef de a ne arata maiestria in fata caminului asa ca am decis ca mai bine facem gratarul pe....balcon. Ei bine am recurs la resou deasupra caruia am asezat gratarul in sine si am asteptam cu sufletul la gura sa se incalzeasca. Nu am reusit decat sa punem 4 mititei pe gratar, dar au fost suficienti sa imi umple camera de fum , totul aratand de parca eram un trib de indieni in jurul focului incantand rugaciuni.
Cand cei patru fantastici au fost gata, am renuntat la ideea de a-i face si pe ceilalti la fel si am recurs la oala cu ulei, ca deh era mult mai rapid. Adevarul e ca s-au mancat toti si va recomand si voua sa luati hotarari din astea pe moment pentru ca sunt cele mai pline de farmec. Fetelor va mai astept si altadata cine stie poate inventam si alte metode de gatit.

Prin Brasov

In plictiseala mea cronica mi-am adus aminte de o zi mult mai placuta din viata mea pe cand eram cu coleguta mea de liceu,pe numele ei de scena Sacka. Ma intorceam de la Oradea( that's another episode in my life) si dupa o calatorie cu trenul am ajuns in Brasov unde urma sa ma astepte EA....Laura. Am ajuns cei drept pe la 3 jum dimineata, ca deh vorba aia "cine se scoala de dimineata departe ajunge" si am aterizat intr-un fast-food unde ma astepta un sandwhich ca la mama lui. Dupa ce ne-am infruptat, am pornit spre apartamentul sau mai bine zis garsoniera Dianei (long story about her) unde am ramas de vorba pana la 6 dimineata cu toate ca fetele aveau sa mearga la munca the next day- adica peste cateva ore......
Dupa ce si-a terminat datoria fata de tara Diana a venit acasa si dupa o masa copioasa ne-am pus pe distractie. M-a machiat mai ceva ca Alexandru Abagiu si a inceput o sedinta foto mai tare ca Gabriel Hennesey. Bine ca, dupa ce a venit si Laura lucrurile au atins apogeul pentru ca aveam nu unul ci doi fotografi de renume.
Seara, dupa plecarea Laurei spre Braila, am ramas cu Diana si am iesit in Brasov unde totul era superb mai ales ca incepuse si ninsoarea. Dupa o cafea intr-un loc retras si plin de picturi nud am ajuns acasa cu gandul de a dormi ,dar desigur ca am sfarsit prin a merge in club. A fost frumos pentru ca eram imbracate la caterinca si aveam chef de mistouri. Am si avut de cine face misto si se pare ca nu am trecut neobservate, pentru ca lumea ne oprea pe strada si ne intreba daca noi suntem cele din club. Am ajuns si la gara dupa o cursa maraton prin Brasov si am pornit spre Bucuresti si de acolo spre Costanta unde imi fac veacul.

Inceput

De cateva zile sau mai bine zis 2 saptamani am inceput lucrul intr-o firma noua cu un profil total diferit de ceea ce faceam pana nu demult. Imi place pentru ca e ceva nou, dar in acelasi timp ma plictiseste pentru ca oamenii nu vor sa-mi impartaseasca din experienta lor. Le e frica sa nu-i las fara paine la gura sau poate cine stie fata mea ma tradeaza.....oi fi aratand nu prea inteligenta pentru asteptarile lor,ca deh traim intr-o tara in care inca mai judecam oamenii dupa aparenta.
Asa ca din lipsa de ocupatie mi-am facut un obicei din a citi blogul fostei mele colege de liceu, Laura, care mi-a dat cat de cat o ocupatie la prima ora a zile (programul il incep la 7 jum dim). Si printre rasete si zambete, retinute mai mult sau mai putin, imi petrec timpul care de altfel ma plangeam ca trece greu.
Si uite cum m-a palit asa o ideea nastrusnica de a-mi incepe si eu viata de bloggeritza si asta nu pentru ca as avea cine stie ce idei stralucite (acum), ci pentru simplu fapt ca nu am o ocupatieeeeeeeeeee.
Suficient pentru primul meu "articol" ca acum se pare ca lumea ma baga in seama cu tot felul de misiuni.