Ma gandeam cat de repede trece timpul asta, ca parca mai ieri a fost Pastele anul trecut si uite ca mai e o luna pana sa fie iar Pastele. Anul trecut am mers la Braila si cu toate ca imi propusesem sa stau acasa cu ai mei, nu am reusit sa fac asta. Bine mi-am petrecut prima jumatate a zilei alaturi de ei, dar dupa pranz am disparut din peisaj. Am fost ultima care s-a trezit si bineinteles ca banutul din cana mi-a revenit mie la fel ca si oul rosu din cana. Am mancat alaturi de ai mei si parca imi doream sa fiu alaturi de prietenii mei sa ne distram si sa ne bucuram de Sfanta zi a Pastelui.
Asa se face ca, pe la pranz primesc telefon de la Jon care ma anunta de iesirea la suc alaturi de colegi si prieteni. A venit impreuna cu Edi si ne-am gasit cu Carmen si Sacka dupa care am iesit la o terasa. Pe cum savuram berea (deh vb vine ca ieseam la suc) ne-am gandit sa o sunam pe Viorica si sa vedem ce face. Fata ne-a implorat sa mergem la Macin la un gratar si mai in gluma mai in serios am plecat acolo. Saraca astepta o persoana , dar s-a trezit cu 5. Am ajuns la locul cu pricina unde deja lumea era satula de mancare, bautura si alte alea. Am stat o vreme, fiecare se chicotea cu cine apuca si pe un ton glumet am zis ca ar fi bine sa o punem de gratar cu materia lor prima, ca noi nu ne adusesem decat pe noi. Lumea foarte amabila ce-i drept ne-a pus la dispozitie tot ce aveam nevoie si uite asa am inceput sa ne infruptam din gratar. Noroc cu tupeul meu de au mancat colegii mei, ca eu luam ca nesimtita direct de pe gratar si infulecam de zici ca nu mai mancasem de o viata si la randul lor ei luau de la mine.
Ne-am distrat bine, am mancat bine si am baut bine, dupa care am plecat spre casa fericiti. Bine, bine in drum spre bac ne-a venit ideea de a pleca la Faurei ca acolo era Roxana si am tras un alt chef acolo. Pana sa ajungem la Roxana, am facut popas la Sacka acasa unde am mai baut putin si am dantuit cu neamurile ei, dupa care am plecat spre Faurei. Acolo am mancat iar si am baut pana la dimineata. Toti au plecat spre casa numai eu si Carmen am ramas pana a doua zi dupa care ne-am indreptat spre caele noastre. Nu va mai zic ce "fericiti" au fost ai mei de "fuga" mea din sanul familiei, dar ce puteam face.
A fost frumos si am ramas cu amintiri. Sunt curioasa ce o a fac anul asta pentru ca nu mi-am propus nimic. Ramane de vazut.Pup fetili
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Anul asta o sa chefuim impreuna la Braila :))
Trimiteți un comentariu