ACASA....CAMIN...CONSTANTA...PRIETENI

Abia acum am realizat cat a trecut de cand am scris ultima oara pe blog. Nici nu stiu cand a trecut timpul atat de repede. Intre timp mi-am schimbat locul de munca, am colegii pe care mi i-am dorit. E bn...deja mai am putin si termin si facultatea. Au trecut trei ani de cand am ajuns in Constanta si in curand va trebui sa plec de aici.

Nu as fi zis cand am ajuns in Constanta ca voi hotari sa plec din acest oras. Eram fascinata, departe de casa, departe de intrebari de genu "da' tu nu mananci?...da' tie nu ti-e foame la ora asta?...da' tu cu ce traiesti?"... si tot asa de parca nu mancam cu saptamanile.

O placere nebuna sa ma trezesc cand vreau, sa dorm cand vreau, sa mananc din an in Paste daca atunci simteam nevoia. Si totusi, parca au trecut atat de repede. Imi aduc aminte cand eram acasa la ai mei si ma pregateam sa ma intorc in Constanta si le-am zis ceva de genu "Cand ajung ACASA va sun" si mama a ramas socata "ACASA?". Da, intr-adevar acolo e acasa pentru mine, la Constanta, la mare, in CAMIN. Nici macar patul de acasa nu e la fel de comfortabil ca cel din camin.

Acolo mi-e bine, cu fetele si cu baietii. Cu Stefy, cu Alina, cu Geany, Clau si cu ai mei prieteni de la Teologie. Cei mai tari in materie de petreceri: fratele ML-ul cu a lui melodie "Supararea cand imi vine.."-numai ca niciodata nu a reusit sa rupa macar un tricou, cu Vasile Ion si no Grigore -talentat la FiFa si nu in ultimul rand cu Faq Ya Yo - pe care l-am stresat mereu cu asternuturile de pe pat....,stai linistit nu miros asa tare a parfum.

In camin, si ce-i drept abia in ultimul an am invatat cum se traieste, acolo am savurat noptile consecutive de betie unde vinul curgea garla si narghileaua ne afuma pe toti. Acum realizez ca toate astea se vor duce tot asa cum s-au dus si anii de liceu. La fel imi vor lipsi si la fel imi vor aduce intotdeauna un zambet pe buze.

Si totusi, nu e loc de regrete pentru ca am la ce ma gandi, am amintiri frumoase si am ce povesti. Deci...musai.. TRAITI-VA VIATA cu bune, cu rele asa cum e ea. Toate isi au rostul lor.