ACASA....CAMIN...CONSTANTA...PRIETENI

Abia acum am realizat cat a trecut de cand am scris ultima oara pe blog. Nici nu stiu cand a trecut timpul atat de repede. Intre timp mi-am schimbat locul de munca, am colegii pe care mi i-am dorit. E bn...deja mai am putin si termin si facultatea. Au trecut trei ani de cand am ajuns in Constanta si in curand va trebui sa plec de aici.

Nu as fi zis cand am ajuns in Constanta ca voi hotari sa plec din acest oras. Eram fascinata, departe de casa, departe de intrebari de genu "da' tu nu mananci?...da' tie nu ti-e foame la ora asta?...da' tu cu ce traiesti?"... si tot asa de parca nu mancam cu saptamanile.

O placere nebuna sa ma trezesc cand vreau, sa dorm cand vreau, sa mananc din an in Paste daca atunci simteam nevoia. Si totusi, parca au trecut atat de repede. Imi aduc aminte cand eram acasa la ai mei si ma pregateam sa ma intorc in Constanta si le-am zis ceva de genu "Cand ajung ACASA va sun" si mama a ramas socata "ACASA?". Da, intr-adevar acolo e acasa pentru mine, la Constanta, la mare, in CAMIN. Nici macar patul de acasa nu e la fel de comfortabil ca cel din camin.

Acolo mi-e bine, cu fetele si cu baietii. Cu Stefy, cu Alina, cu Geany, Clau si cu ai mei prieteni de la Teologie. Cei mai tari in materie de petreceri: fratele ML-ul cu a lui melodie "Supararea cand imi vine.."-numai ca niciodata nu a reusit sa rupa macar un tricou, cu Vasile Ion si no Grigore -talentat la FiFa si nu in ultimul rand cu Faq Ya Yo - pe care l-am stresat mereu cu asternuturile de pe pat....,stai linistit nu miros asa tare a parfum.

In camin, si ce-i drept abia in ultimul an am invatat cum se traieste, acolo am savurat noptile consecutive de betie unde vinul curgea garla si narghileaua ne afuma pe toti. Acum realizez ca toate astea se vor duce tot asa cum s-au dus si anii de liceu. La fel imi vor lipsi si la fel imi vor aduce intotdeauna un zambet pe buze.

Si totusi, nu e loc de regrete pentru ca am la ce ma gandi, am amintiri frumoase si am ce povesti. Deci...musai.. TRAITI-VA VIATA cu bune, cu rele asa cum e ea. Toate isi au rostul lor.

Vacanta.......

A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris nimic si ieri, cand am primit de la Roxi link-ul de la blogul Laurei si am citit ultimul ei articol, m-a apucat asa un dor nespus de a pune in scris trairile mele.
Printre multe perindari ale mele, am ajuns si la Sibiu...dar din pacate Laura nu a mai avut timp sa ma astepte cu branza si mamaliguta asa cum imi promisese cu ceva timp in urma. A fost oricum un "popas" frumos acasa la una din "fetili" mele si m-am bucurat sa ii declar pe PODUL MINCIUNII cat de mult o iubesc. Am mancat, am ras, am inghetat in disperarea mea de a mi se face cat mai multe poze, dar pana la urma a fost o seara de neuitat.
De la Sibiu ne-am indreptat spre Cluj (eu, Carmen si Marius) unde aveam sa o gasesc pe my favourite mommy to be-Roxi. Schimbarea era destul de evidenta, burtica proeminenta, milka era in floare. Desigur ca David abia astepta sa ma cunoasca si nu a intarziat sa ma salute in stilul lui specific. Calatoria spre Kusadasi a fost insprancenata, si nu mai zic de pofta nebuna a Roxanei de a se infrupta din ce ne ofereau gazdele. Toate bune si frumoase pana cand a noastra mamica imi zice ca are pofta de PANCAKES.
Ce era sa fac decat sa ma duc la mai marii restaurantului si sa le explic cum ca a mea Roxana avea pofte si trebuia sa i le satisfac. Am reusit, bebe a fost multumit, dar de acum ne invatasem si oriunde aveam nevoie de ceva il bagam pe bebe la inaintare. A tinut placa destul de bn, si uite asa am mai negociat una alta, am mai primit cate un cadou, ceva. Tot sa faci copii...:)
Vacanta a fost frumoasa si sper ca pana la vacanta urmatoare sa reusesc sa adun toate pozele din cea care s-a terminat de mai bine de o luna.

AVEM CAZAREEEEEE!!!!!!

M-am trezit dimineata, si cu greu am plecat spre birou. Era o zi nici prea calda, nici prea rece. Am ajuns in statie si chiar daca autobuzul era gata de plecare nu mi-am grabit pasii catusi de putin in speranta de a-l prinde. Chiar nu aveam chef sa alerg si nici nu aveam vreun motiv temeinic sa ma grabesc. Asa ca m-am indreptat agale spre statie si dupa telefonul de dimineata dat celor de acasa, mi-am ocupat locul in autobuz. Eram inca adormita si cum priveam pe geam am vazut o faza care m-a facut sa ma trezesc si sa ma amuz.
Pe marginea drumului erau mai multe doamne din acelea cu cheia, care ofereau cazare turistilor veniti la mare. O dacie cu numar de Mehedinti a oprit probabil sa intrebe cam care e pretul . Saracii daca ar fi stiut ce ii astepta, cred ca se gandeau de doua ori inainte sa faca pasul ala. Si cum va spuneam, imediat ce au oprit "gasca" de doamne a navalit spre masina. Una mai rapida decat cealalta in incercarea disperata de a-l aborda prima. Nu am apucat sa vad finalul, dar mi-am adus aminte de o experienta asemanatoare de vara trecuta.
Eram cu un prieten foarte bun, ce avea sa isi inceapa serviciul in luna august si pana atunci avea nevoie de o cazare provizorie. Am zis ca nu ar strica sa vb si noi cu cei din domeniu si sa vedem ce gasim. Ideea era ca el isi dorea cat de cat ceva permanent, adica pe o perioada mai lunga pana gasea ceva mai bun. Si uite asa , am inceput sa abordam doamnele in domeniu. Era ca atunci cand aruncai paine la porumbei, si toti se napusteau asupra bucatii de paine. Numai ca in cazul asta noi eram bucata de paine.
Cum ne opream , pana sa scoata cheia din contact, deja aveam masina inconjurata de "agentii imobiliari" de sezon. Noi incercam sa le explicam de ce aveam nevoie, dar odata ce ne exprimam doleantele una cate una plecau nemultumite de cerintele noastre. Era distractiv sa le vezi venind in goana mare si plecand cu o viteza la fel de mare.
Asa ca daca va ganditi sa apelati la asemenea servicii, ar fi bine sa o faceti numai de amuzament pentru ca se merita. In rest nu v-as sfatui, ca nu stiti pe mana cui incapeti.

Tot ce-i frumos se termina repede......

Am revenit pe plaiuri mioritice (sau mai bine zis mi-am reluat activitatea la vechiul meu job). Gata cu politica asta pentru urmatoarele 3 luni. A fost frumos , am muncit, dar mai presus de orice m-am distrat. Nu stiu cum se face dar acolo unde e stresul mai mare, eu ma distrez la culme. Or sa-mi lipseasca diminetile cu cafeaua de la dozator, glumele cu "lulu" si orele petrecute pe canapeaua din sala de campanie in asteptarea unor noi dispozitii.


Am vazut ce inseamna sa faci parte din stafful "mai marelui" si cum e sa fii mereu acolo unde agitatia e mai mare...."dati'va la o parte au venit!!" URAAAA, BRAVOOO, ASA ASA, SA NE TRAITI si alte ovatiuni de genu. Toate bune si frumoase, chiar si orele intregi petrecute acolo cand simteam ca parca nu se mai termina.


Si sesiunea a fost super, am vazut ce inseamna sa te duci la examen fara sa deschizi niciun curs si sa treci examenul cu o nota mai mare de 5. Am aflat cum e sa te prezinti la examen si dupa citirea subiectelor sa parasesti sala cu zambetul pe buze si cu un "las ca-l dau in toamna".

To sum up, da, a fost o luna plina in care am invatat multe.

Ce ti-e si cu politica asta.....

De ceva timp mi-am reinceput activitatea la partid....care ?...nu prea conteaza...cred ca la toti e la fel! Si cum ziceam mai nou ma impart intre biroul de la munca si biroul de la partid. E frumos pentru ca sunt intr-o continua alergatura intre cele 2 locatii. Am petrecut un weekend super "relaxant", tinand cont ca am ajuns acolo in fiecare dimineata inainte de ora 9:00 si m-am reintors acasa cu mult dupa ora 23:00.





De ce asa tarziu?..ei bine pentru ca am avut de verificat tot felul de declaratii scrise in care viitorii nostri consilieri declarau ca erau de profesie pensionari sau casnice. Pai bine fratilor unde s-a mai deschis si scoala cu profilul asta?...ca tare mult m-as bucura sa invat si eu sa devin pensionara, si nu cu varsta....ci cu pensia... ca sa nu mai tocesc hainele pe la coate sa gasesc si eu un job cat de cat bine platit.



Si uite asa m-am pierdut printre foi si am mai aflat cate ceva despre stimabilii nostri candidati. M-am distrat cei drept, dar mai tare a fost cand ne-au adus sa mancam. Trei pizza la 12 persoane...si nu va ganditi ca sunt cine stie ce nesatula, dar faza e ca erau niste bucati de pizza anemice care mai rau ne intaratau, decat sa ne potoleasca foamea.



A venit si duminica si dupa o jumatate de zi la munca, am ajuns la un gratar de peste la mai bunul meu prieten, Jon. Dupa ce am mancat am iesit la plimbare pe plaja, si am constatat ca oamenii erau tare nerabdatori sa sfideze vremea si deja se avantau in valurile inca reci ale marii. Ne-am incercat norocul si la loz in plic si am si castigat daca nu in plus, macar ne-am scos cheltuiala. To put it in a nutshell, cum ar zice englezul, am avut un weekend frumos.



Si ca sa o linistesc pe Roxi...draga mea, stai linistita pentru ca ti-am procurat cadoul real, dar mai am putin de lucret la cel virtual. Pupic

Ink mai traiesc...

Am luat ceva pauza de scris cei drept, dar tinand cont ca in ultima vreme am avut ceva de alergat e de inteles. Pai eu, ce sa fac sunt bine multumesc, asta in cazul in care va faceati griji pentru soarta mea. Alerg intre doua job-uri si printre picaturi incerc sa mai ajung si la facultate. Se apropie sesiunea si sper sa trec cu bine si de asta. In rest ca voi toti astept Pastele pentru ca ma intalnesc cu persoane dragi mie, Roxi e una din ele si chiar mi-e dor sa o mai stresez putin. Ma iubeste si stiu ca abia asteapta sa vada ce i-am luat de ziua ei....nu mai incercati ca nu va spun. Pe Sacka nush daca am bafta sa o vad, cu toate ca mi-as dori foarte mult, dar lasa ca uite asa imi fac drum spre Brasov si ....cine stie poate ma impiedic si prin Sibiu sa le vad pe cele doua Laure.

Ar mai fi Carmen pe care sigur o sa o vad la Braila(sper) si in rest cine o mai fi ca toti mi-s dragi. Pana atunci ma delectez cu politica si cu ale mele cursuri de la facultate. Cam atat cu inspiratia si cu timpul meu, ca trebuie sa fug la treaba. Va pup si feel free to say something back.Muuuuahhh

Smells like spring..:))

De cateva zile ma tot chinui sa scriu ceva, nu ca nu as avea ce, dar de fiecare data cand incep, ma iau cu altceva si aman finalizarea vreunui articol. Cred ca am facut asta de vreo cateva ori pana acum, dar totusi sper ca de data asta sa-mi iasa ceva bun de publicat. Ieri a fost o zi superba, cu mult soare, multa agiatie si nu ma refer la masini, ci lume. De la cei care abia erau initiati in taina mersului, pana la cei care abia mai paseau cu ajutorul bastonului, toti iesisera la plimbare, radiind de bucurie la atingerea fina a razelor de soare.

Era una din acele zile cand soarele nu e nici prea puternic, nici prea slab...cand nu ti-e nici prea cald, dar nici prea frig. Am hotarat ca o plimbare pe malul marii era o idee foarte buna si ca nu avea nici un rost sa ma duc acasa si sa ma inchid intre patru pereti. Am plecat spre mare, si m-am lasat cuprinsa de amintiri. Era placut sa fiu acolo si chiar daca nu eram singura, ma simteam singura si cu toate astea nu imi doream sa fiu cu nimeni in mod special. Cativa "pescari" isi etalau maiestria.....mai incolo o gimnasta in devenire isi facea antrenamentul sub indrumarile bunicului pe post de antrenor....cateva perechi se plimbau alintate de adierea usoara a vantului, iar altii mai indrazneti isi marturiseau dragostea in declaratii pe nisip.

Am pierdut contactul cu realitatea, am uitat de telefoane si de cei care poate incercau sa dea de mine si m-am bucurat ca toti ceilalti de renasterea naturii. A trebuit sa ma reintorc in mijlocul celorlalti si ca drept pedeapsa pentru evadarea mea m-am trezit cu o durere crancena de cap care m-a trimis in lumea viselor mult mai devreme decat de obicei.